Platon are, în „Gharmides” 5, cuvinte de justificată laudă
pentru medicina sacerdotală geto-dacă, scriind:
„Precum nu trebuie să încercăm
a vindeca ochii fără a vindeca mai întîi capul, ori capul fără trup, tot aşa nu
se poate să încercăm a vindeca trupul fără să îngrijim de suflet şi tocmai de
aceea sînt boli la care nu se pricep medicii greci, fiindcă nu cunosc întregul
de care ar trebui să se ocupe, căci dacă acesta merge rău, este cu neputinţă ca
partea să meargă bine”, iată deci pe strămoşii noştrii promotori ai
principiului de bază al medicinei integraliste, unitare şi totodată conştienţi
de interdependenţa dintre fizic şi psihic. Alte izvoare vorbesc despre regulile
de viaţă sănătoasă, aşa zisele „belagines”, care erau propovăduite printre
geto-daci, ca şi despre numeroasele plante de leac pe care le utilizau, unele
şi astăzi întrebuinţate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu