Stirpe întomnate

Oborenii, colentinarii

ce populaţii vechi, aproape dispărute

limbi moarte dezertînd din dicţionare,

cîntece pierdute

Ai, cîrciuma mea, floare neagră

bolnavă de toamnă

mare domn eram duminica

şi tu-mare doamnă

iar de luni plecam în vin

şi-n istorii parfumate

noaptea mă tăia-n

rărunchi cu vorbe ciudate

ginitor de întîmplări

husăn cîteodată

cînd se potrivea-n priviri

vreo umbră de fată

hoţ de cai, cînd erau cai

cînd nu-hoţ cu luna

păgubit mai des; iar mint

eram totdeauna

azi mai pot să te alint

doar cu-njurătura

strepezită între dinţi

înflorindu-mi gura

oboreni, colentinari

stirpe întomnată

lanţ la gîtul unei nopţi

oarbă şi furată

Ai, cîrciuma mea, floare neagră

bolnavă de toamnă

mare domn eram duminica

şi tu-mare doamnă.

Nicolae Dan Fruntelată
(Perpetuum Comic nr 12 - 1986)