Esop, fabulistul sclav din Grecia Antică, este trimis
într-o zi de stăpînul său Xantos la piaţă ca să-i cumpere „ce va găsi mai bun
de mîncare”.
El se întoarce numai cu limbi, pe care le găteşte gustos, în mai
multe feluri, întrebat de ce a procedat astfel, îi explică lui Xantos că nimic
nu e mai bun decît limba, organ al raţiunii, adevărului, ştiinţei, recunoştinţei
etc. Uimit de răspuns, stăpînul îi cere a doua zi să-i cumpere „ce este mai rău
în piaţă”, dar Esop îi aduce din nou numai limbi. El îi explică apoi că limba
este organul minciunii, înşelăciunii, calomniei şi blestemului, deci nici de
astă dată nu a greşit cu nimic în alegerea sa. „Limbile lui Esop” exprimă astfel
izbitor ambivalenţa unor lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu