Vino să-ţi dau trei pepeni dulci
ca nişte roşii batiscafe,
să ne plimbăm ca nişte prunci
şi să sărim, să facem gafe.
Să te aud torcînd prelung
ca o pisică de Angóra;
mijlocul tău, lucrat la strung,
îmbată ochii tuturora.
De tine iar să mă ascund,
zvelt palmier cu pielea brună
avînd genunchiul mai rotund
decît ridichile de lună.
Să ne-ngropăm cu muzici moi
drept în otava tutelară
şi s-ascultăm cum rîd de noi
cu pocnet, nucile-n cămară.
Un măr frumos aş vrea să fii
şi eu, gutuie-aromitoare,
să stăm alături, răbdulii,
pînă la vara viitoare.
Şi prinşi de-al iernii galeş joc,
nostalgici dar profund cuminţi,
pentru respectul reciproc
să scoatem sobele din minţi.
EMIL BRUMARU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu