De la Horus la Tacita

Guralivii nu erau pe placul celor vechi, care detestau vorbăreţii, pe oamenii care nu aveau mare lucru de spus dar obișnuiau să trăncănească.
Destul de puţin cunoscut este însă faptul că anticii mergeau pînă la a diviniza tăcerea, la egipteni fiind spre pildă cunoscut mitul lui Horus, copilul care tace, grecii reprezentîndu-l în aceeaşi ipostază pe Harpocrates (de asemenea un zeu copil), cu degetul pe buze, în timp ce romanii o venerau pe Tacita. Să nu ne mirăm deci că s-a născut şi dictonul pe care cu toţii îl cunoaştem: „Tăcerea e de aur”.