Masa tratativelor militare

Dresaj

Interviu cu Mircea Pavelescu

— Vă număraţi printre epigramiştii renumiţi. Puteţi da o definiţie a epigramei?

— Pînă acuma n-am întîlnit în toată literatura de resort nici o definiţie satisfăcătoare dată epigramei. Exegeţii genului s-au mulţumit să metamorfozeze noţiunea de epigramă, fără să pătrundă în mecanismul ei. Astfel s-a comparat poanta epigramatică cu un ac, o floretă, un ghimpe, o lance, un trandafir ţepos, o picătură de acid, o picătură de otravă etc... fără să se explice de unde vine efectul caustic și înţepător pe care îl resimte cel vizat.

Inedit

M-am trezit în zori.

Ca-ntr-o grădină cu flori.

Despre duhuri

Pablo Xeres y Gonzague c’est un

nom de vampire.

PH. SOUPAULT

Oameni celebri, maxime celebre - Strauss

O dată pe cînd Johann Strauss regele valsului, lucra acasă în cămaşă cu mînecile suflecate, îl vizită colegul său Lanner. Strauss se ridică şi dădu să-şi îmbrace haina, adresîndu-se vizitatorului:

— Pui preţ mare pe etichetă?
— Da, dar numai la vinuri...

Cronica balneară

Un tîrguşor aglomerat

De cei cu-afecţiuni renale,

Vacanţă, ape minerale...

E minunat.

Catrene

„N-o să mai iubesc”, zisese

Biata-mi inimă naivă.

Dar văzîndu-te pe tine,

A căzut în recidivă.

Zidul

Interviul

Bucuros, că, în fine, nimerise într-un oraş, pe care îl vizita pentru prima oară, Viktor Ilici îşi dădu acordul de a i se lua un interviu.

Rapid, Viktor Ilici luă micul dejun în camera de la hotel, ieşi pe balcon şi, aşteptînd colaboratorul anunţat, începu să cerceteze o viaţă necunoscută lui.

Aforisme din Flacăra - partea II

În mîna prostului, creionul devine mitralieră.

La coasă

Aforisme din Flacăra - partea I

Dispreţuim tentaţiile. Mai ales cînd nu ajungem la ele.

O caricatură de Ioan Victor Drăgan

(Perpetuum Comic - 1986)

Umor din Flacăra

— E un nou născut la voi în casă, Ionele!

— N-aş spune că e chiar aşa de nou... După felul cum ţipă, are de acum destulă experienţă...

Oameni celebri, maxime celebre - Einstein

Cînd Albert Einstein a fost întrebat dacă este de părere ca energia atomică să fie folosită numai în scopuri paşnice, el răspunse:
— Fireşte că sînt de această părere şi o apăr cu orice ocazie. În fond, în domeniul electricităţii, nu se limitează nimeni a utiliza curentul numai pentru scaunul electric...

Umor din Flacăra

— De ce oare a fost arestat din nou Hugo?

— Pentru că obişnuieşte întotdeauna să găsească lucruri pe care alţii nu le-au pierdut încă....

Oameni celebri, maxime celebre - Lincoln

Îndreptîndu-se într-o zi spre ferma sa, Abraham Lincoln observă pe un arendaş care-şi lua prînzul la marginea drumului, nu departe de casă.

— De ce mănînci în drum? întrebă nedumerit Lincoln.

Umor din Flacăra

— Am auzit că există păsări care trăiesc mai mult de 100 de ani?

— Da, sigur, păsările împăiate!...

Oameni celebri, maxime celebre - Fernandel

Cunoscutul comic francez, Fernandel, hotărîse să devină vegetarian. Curînd, un cunoscut îl zări într-un restaurant mîncînd cu multă poftă un şniţel uriaş.

— Parcă spuneai că vrei să devii vegetarian?
— Chiar sînt! răspunse Fernandel. Dar azi e marţi şi pentru vegetarieni este zi de post...

Umor din Flacăra

Între doi pici de clasa I-a, care se îndreptau, somnoroşi, dimineaţa spre şcoală:

— Ai observat că ai în picioare un pantof negru şi altul maro? întreabă unul;

— Da — răspunde imperturbabil celălalt — şi să ştii că mai am acasă încă o pereche exact la fel.

Oameni celebri, maxime celebre - Hemingway

Hemingway a fost întrebat odată de o mare revistă americană în legătură cu conciziunea bine cunoscută a operelor sale. El a declarat:

Umor din Flacăra

Între ciobani:

— Ieri seară nu puteam deloc să adorm, şi mi-am amintit de sfatul cu număratul oilor.

Şi a funcţionat?

— Da’ de unde, mi-a pierit orice urmă de somn cînd mi-am dat seama că-mi lipsesc două!...

Un grafician uitat: Marin lorda părintele lui Haplea

Distins reprezentant al intelectualităţii româneşti acest „glob-trotter” al creaţiei artistice, care a fost Marin Iorda, a desfăşurat o activitate ce „nu s-a depănat pe o singură linie şi nu s-a scurs într-o singură direcţie, ci a fost felurită şi multilaterală”.

Umor din Flacăra

Un pictor se apropie, pe deal, de un cioban şi-l întreabă:

— Îmi dai voie să-ţi pictez oile?

— Nu taică, se sperie ciobanul, lasă-le așa albe cum sînt!

Cu De Sica în vacanță

Acum un an eram pe plajă, la Mamaia, cu De Sica. Vittorio, ce dumnezeu, nu-l ştiți? Cineastul italian. Aşa! A ţinut morţiş să facem concediul împreună. Ştia că lucrez în branşă. M-am trezit pe nepusă masă cu o telegramă de la el: sosesc marţi stop fă rost de gazdă stop te îmbrăţişez stop De Sica stop. Prea bine nu îI ştiam eu pe De Sica, aşa că am dat fuga la Cinematecă să-i văd integrala, că nu voiam să mă fac de rîs. Drept este că noi cei 20-30 de speriaţi din sală nu prezentam încredere proiecţioniştilor care ne-au oferit ediţii prescurtate ale filmelor şi aşa tunse bine de DDF. Însă, oricum, o idee tot îţi puteai face despre ele.

Umorul lui Topîrceanu și al nostru

Patru sînt atitudinile critice de referinţă provocate de spiritul umoristic al poeziei lui Topîrceanu. Ibrăileanu îi reproşează inteligenţa. În viziunea sa, elanul sentimentului cenzurat de inteligenţă îşi pierde lirismul. Ralea, dimpotrivă, consideră cenzura inteligenţei ca fiind creatoare. Poezia nu se poate face numai cu spirit, aşa cum nu se poate face numai cu sentiment. Primeşte, însă, cu braţele deschise îmbinarea lor. Topîrceanu a realizat o îmbinare de tip clasic a spiritului şi sentimentului. Clasic? Umorul lui Topîrceanu nu aparţine, după opinia lui Lovinescu, poeziei, ci unei inteligente simulări a calităţii poetice. Literatura umoristică, fără îndoială, căreia nu i se pot nega spiritul, arta; ceea ce scrie Topîrceanu ar fi numai o degradare a poeziei, o confuziune între convenţia poeziei şi umor, aparţinînd de literar dar nu şi de lirism. Călinescu încearcă să împace contrariile pentru a salva evidenţa că, poezie sau nu, literatura lui Topîrceanu e agreabilă, place. Mai ales parodiile: „Inteligenţă critică? E prea puţin. Avem de-a face cu un mimetism superior care presupune putinţa de a trăi pe felurite chei muzicale”. Dar „poezia umoristică” e un nonsens: „Orice umor ce nu e însoţit de marea reprezentare grandioasă caricaturală ori înecat în sentiment nu aparţine poeziei. Prin urmare, acum putem pune întrebarea mai lămurit: este Topîrceanu un mare evocator de lumi groteşti, joviale; este el măcar un liric maliţios? Sau numai un cronicar vesel? Că nu este numai un cronicar ne dovedesc citatele din parodii, în care puterea de a se înfăşura în viziunile altuia şi de a le diforma cu gravitate este remarcabilă”. Aşadar autor de vesele cronici rimate în tradiţia bicefalului A. Mirea, Topîrceanu este poet în exerciţiile sale parodice. Abia aici umorul său îşi găseşte, cu împrumut, o viziune. Cronica vesel-rimată a micilor evenimente prozaice ori lirice produce o plăcere vulgară, asemenea cîntecului de lume care place şi el vulgului, aceasta neînsemnînd, însă, că valoarea muzicii lui Mozart este anulată.

Pictură, Judo, În autocar

PICTURĂ

O doamnă, pe cît de voluminoasă, pe atît de vorbăreaţă, reuşeşte să fie primită în atelierul lui Picasso.

— Oh, maestre, strigă ea, ce minunăţie! Ah, dacă aş putea lua cu mine ceva din strălucirea culorilor dumneavoastră!

— Aţi şi făcut-o, doamnă, răspunde zîmbind pictorul. V-aţi aşezat pe una din paletele mele!

Fals scenariu de televiziune

După derularea unui generic consistent, însoţit de hohote de rîs, aplauze, ovaţii, scena reprezintă o avanscenă; în prim plan — o casă de bilete; în gros plan, casieriţa — o blondă superbă, cu ochi verzi şi picioare lungi şi umeri roz şi mantou gri şi tocă de zibelină albă — a ieşit toată prin ghişeu, scoţîndu-şi chiar, în afara micului ecran, nasul pudrat.

Să-uri

să lichidezi un solid

să evoluezi la paralele pînă la infinit

să calculezi aria cercului vicios

Să fim serioși

Descendentul

Geologul englez Adam Sedgwick (1785-1873) i-a prezis lui Charles Darwin un mare viitor ştiinţific. Dar, după ce a citit opera acestuia „Originea speciilor”, în care Darwin făcea demonstraţia că omul se trage din maimuţă, i-a trimis savantului o lungă scrisoare de protest, semnînd-o: „Fostul tău prieten, acum descendent din maimuţă!”

Grecii sau sciții?

Cînd romanii se îmbătau, spuneau că „au băut ca nişte greci”. Spartanii, la rîndul lor, denumeau excesul în băutură „scitizarea”, considerînd că năravul a venit de la sciţi, aşa cum relatează însuşi istoricul Herodot. Cît despre geţi, se ştie că înţeleptul Deceneu a poruncit să fie stîrpite viile, pentru ca virtutea să dom­nească neturburată la tracii de la Nord de Dunăre.

Lecţia de estetică

Fotoreporterul unui ziar de provincie, un bătrînel mărunt, chel, uscat şi cîrcotaş, e trimis, într-o săptămînă cu ploi dese şi reci, să aducă de urgență nişte fotografii din campania de însămînţări.